Moştenitorul fără nume

În cartea lui Rut ni se vorbeşte despre felul cum Naomi se întoarce în Betleem după ani de zile petrecuţi în Moab unde şi-a îngropat cea mai mare parte a familiei sale.
Ştim întâmplarea cu Rut, care nu se lasă de soacră-sa şi alege să vină să trăiască împreună cu ea în satul natal, Betleem.
Nu după mult timp, Rut face o impresie bună lui Boaz, un om bogat şi credincios lui Dumnezeu, iar acesta hotărăşte să răscumpere pământul soţului lui Naomi şi a lui Rut.
În calea dorinţei sale însă, stătea un om care avea prioritate înaintea sa la obţinerea moştenirii casei lui Naomi.
În vechiul Izrael, pământurile erau moştenite din tată în fiu, iar dacă sămânţa bărbătească a unei familii se stingea, ruda cea mai apropiată a celui decedat trebuia să ia de soţie pe femeia decedatului pentru a-i face copii defunctului, şi astfel pământul acestuia să rămână în moştenirea aceleaşi familii.
În virtutea acestei legi Boaz ar fi putut răscumpăra moşia lui Naomi şi a lui Rut luând de nevastă pe soţia defunctului soţ a lui Rut.
Însă înaintea sa avea prioritate un altul, a cărui nume nu e specificat pe paginile Sfintelor Scripturi, iar în discuţia privitoare la cedarea moştenirii acest necunoscut este pomenit în dialog cu expresia hei, cutare iar în urma acestei discuţii necunoscutul renunţă la dreptul său în favoarea lui Boaz, care era următorul îndreptăţit să răscumpere moştenirea defunctului soţ al lui Rut.
Uitându-ne însă la spiţa de neam în care ajunge să fie inclusă Naomi, adică spiţa lui David şi a viitorului Mântuitor Isus, nu ne putem mira îndeajuns cât de mult a pierdut necunoscutul renunţând la o moştenire cuvenită.
Învăţătura extrasă de aici este că s-ar putea să iubim mai mult propriile calcule referitoare la viitorul nostru, uitând ca moştenirea cea mai valoroasă este aceea care este strâns legată de numele lui Isus, si de neamul dumnezeiesc al Acestuia.