Întrebările retorice sunt pentru om, nu pentru Dumnezeu

Când Pilat din Pont a avut ocazia de a sta de vorba cu Isus, a ajuns să Îi pună o întrebare, la care, nu ştiu de ce, nu a mai aşteptat un răspuns. Ce este adevărul? Când auzi o asemenea întrebare nu o poţi lăsa suspendată, plutind în aer fără nici un răspuns, fie el cât de stângaci. In cazul lui Pilat răspunsul nu ar fi fost deloc unul stângaci, căci urma să fie dat de Însuşi Adevărul întrupat. Însă Pilat pune întrebarea într-un mod retoric, necrezând că cineva ar avea un răspuns suficient de deştept ori de mulţumitor la această î ntrebare.
El pleacă, şi neslujind adevărul, după numai câteva clipe în urma momentului în care se părea că discuţia o luase pe o linie foarte serioasă, revine la propria-i fire şi comandă ca Isus să fie bătut contrar adevărului.
Ca întrebarea pusă de Pilat este oricare din întrebările puse de noi Domnului şi la care El ar vrea să ne dea un răspuns, dar noi fie nu-l mai aşteptăm, fie nu vrem să il mai luăm în seamă, sau credem că viaţa noastră ar avea acelaşi curs, chiar dacă ne-ar răspunde Dumnezeu. Viaţa lui Iov n-a mai fost deloc la fel din clipa când Dumnezeu i-a răspuns întrebărilor sale, ci si-a văzut cu adevărat nesăbuinţa, în încercarea sa de a-L trage pe Dumnezeu la socoteală. Putem trage la socoteală pe oricine pentru orice în lumea aceasta, dar fără să încercăm să facem acest lucru faţă de Dumnezeu, că sigur vom da greş şi ne vom umple de ruşine când Dumnezeu ar răspunde.
“Mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în sac şi ţărână” zicea Iov, după ce Dumnezeu i-a răspuns chestionării sale.
Dar când întrebăm pe Domnul: “Ce-aş putea face pentru a mă apropia de Domnul?” s-ar prea putea ca El să fie gata să răspundă, dacă chiar ne interesează. Dacă avem doar bune intenţii, sau o simplă conştientizare a nevoii de schimbare, însă nu suntem dispuşi să aşteptăm un răspuns clar de la El, cu scopul de a ne schimba viaţa decisiv, atunci să nu mai punem această întrebare, amăgindu-ne că suntem interesaţi de apropierea de Domnul.
Să încercăm să ne facem o proprie contorizare a întrebărilor puse către Dumnezeu, la care nu am mai aşteptat un răspuns, sau la care, chiar dacă am fi primit unul, consideram ca nu s-ar fi schimbat nimic în viaţa noastră.
Să ne amintim că cuvintele lui Dumnezeu sunt duh şi viaţă, şi că nici un cuvânt ieşit de la El nu se va întoarce fără rod.
Aşadar, să intrăm pe calea provocării acesteia. Să-L întrebăm pe Dumnezeu, doar când aşteptăm cu adevărat să ne răspundă, şi să credem că totdeauna urmarea răspunsului va schimba pentru totdeauna viaţa şi destinul nostru
Întrebările retorice sunt bune pentru oameni, căci ei nu au toate răspunsurile, iar când se pune o astfel de întrebare, fie răspunsul este dinainte ştiut, fie nimeni nu e în stare să îl dea.
Dar nu tot aşa este cu Atotînţeleptul nostru Dumnezeu.
El s-ar putea să aibă cu totul alt răspuns la întrebările la care credem că avem deja un răspuns de la sine înţeles, iar cât despre cealaltă parte, nu există vreo întrebare la care El să nu poată răspunde.
Întrebările retorice sunt pentru oameni, nu pentru Dumnezeu..