Ce întrebări aşteaptă Dumnezeu de la noi?

De data aceasta ne vom ocupa de întrebările care le-ar aştepta Dumnezeu din partea noastră, dar pe care noi nu le punem aproape niciodată.
Isus punea o întrebare la un moment dat, iar dacă noi am pune această întrebare lui Dumnezeu cu siguranţă am păşi pe drumul pe care ar vrea Dumnezeu să călcăm.
Căci ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? La această întrebare răspunsul este puţin cam greu de dat dacă am vrea să răspundem în câteva cuvinte, aşa că să nuanţăm un eventual răspuns.
Depinde când… Când omul e pe marginea mormântului cu siguranţă că ar da tot ce are, când este tânăr, în putere şi fără gânduri la veşnicie nu ar da nimic, iar unii chiar nu ar accepta o astfel de întrebare, căci ei nu cred că au suflet.
Dar dacă un răspuns mulţumitor este atât de greu de dat, haideţi să mergem cu întrebarea la Dumnezeu.
El ar răspunde astfel. Sufletul tău, omule, este suflare din suflarea mea, şi valorează atât de mult încât, pentru răscumpărarea acestui suflet al tău, am pus la bătaie viaţa propriului Meu Fiu, pe Golgota. Doar ca să îţi câştig sufletul… Aşadar, dacă sufletul tău şi al meu este atât de valoros pentru El, de ce nu ar fi la fel de valorossi pentru mine?
Ce aş putea da în schimbul acestui suflet răscumpărat? Nimic, pentru că nimeni nu are un preţ îndeajuns de mare pentru a-şi răscumpăra sufletul. Dar este Unul care a plătit în locul nostrum, al fiecăruia, şi El poate.
Ceea ce ne rămâne nouă este să trăim alături de Răscumpărătorul nostru într-un chip vrednic de statutul de răscumpăraţi la care ne-a chemat. Această întrebare, cu un astfel de răspuns de la Dumnezeu ar trebui să ne pună în postura de a medita la nevoia de salvare a sufletului nostru.
Ce să fac să moştenesc viaţa veşnică? Este o altă întrebare care nu e pusă adesea, dar care e pomenită o dată pe paginile Sfintei Scripturi. Deşi a fi moştenitor înseamnă a fi fiu cu drept de moştenire, deci trebuie să vorbim de o înfiere, totuşi, cel ce ne-a încredinţat totul, adică Tatăl, ne-a lăsat în Testament, odată cu moştenirea câte ceva de făcut. Tânărului bogat i-ar fi plăcut o moştenire fără implicaţii colaterale. Însă mare i-a fost dezamăgirea când Domnul i-a arătat acea stare necompatibilă cu statutul de fiu al lui Dumnezeu.
Dacă I-am pune această întrebare lui Dumnezeu, cu gândul de a face tot ceea ce El ar spune, cu siguranţă am deveni fii moştenitori.
O altă întrebare este cea referitoare la slujire. Era un obicei evreiesc ca atunci când un copil ajuns adult rămânea în casa părintească să îngrijească de parinţi să îi întrebe. Cu ce v-aş putea ajuta? Şi cei din urmă răspunzându-I îi arătau permisiunea de a rămâne în casă sub autoritatea bătrânilor părinţi. De multe ori aceasta era destul de greu, ca adult să continui să faci ceea ce porunceşte tata şi mama. Şi astfel s-au folosit fariseii de chestiunea cu Corban pentru a scoate copiii adulţi care nu voiau să asculte de părinţi, de sub autoritatea acestora.
Întrebarea pe care nu i-o punem lui Dumnezeu, adesea este: “Cum Te-aş putea sluji Doamne?” căci adesea începem să Îi slujim lui Dumnezeu după propria încredinţare. Însă nici un Stăpân nu este fericit să aibă un slujitor care să îi slujească după capul său, ci slujitorul trebuie să aştepte porunca Stăpânului şi să facă apoi întocmai după ea.
Să îi punem totdeauna întrebări cu privire la slujirea noastră lui Dumnezeu, şi să nu ne amăgim că îi slujim lui având activităţi pe care le socotim slujire de Dumnezeu.
Lista întrebărilor nepuse lui Dumnezeu ar putea continua, dar cu siguranţă că cei care au o relaţie apropiată cu Domnul vor reduce semnificativ această listă pentru că ei întreabă pe Domnul, iar acesta răspunde, ca între prieteni.