Fiecare a pierdut cate ceva in viata... Pierderea aceasta a durut mai mult sau mai putin.
Poate cineva a pierdut o suma mare de bani, poate altcineva o afacere, sau o casa, sau poate pe cineva drag, sau o slujba bine platita... Dar astazi as dori sa vorbim despre niste pierderi inacceptabile, niste pierderi care daca se produc in viata noastra, ori gasim acel lucru pierdut, ori suntem noi pierduti.
O legenda spune ca un imparat a chemat odata la el un bijutier batran si i-a pus in vedere sa faca o bijuterie. Si el a facut-o intocmai.
I-a comandat-o si pe a doua si batranul a fost la inaltime.
Insa, pentru ca imparatul voia sa il piarda, i-a dat intr-o zi in mana o piatra pretioasa si i-a spus sa ii faca un inel care sa fie incrustat cu aceasta piatra pretioasa.
Dar pe cand batranul se pregatea sa plece cu piatra care trebuia pusa in inel, imparatul ii mai cere sa vada o data piatra respectiva, si pe cand se facea ca se uita la ea in lumina din fereastra castelului o sia din cutiuta in care o pusese batranul bijutier si o arunca din mana pe fereastra, fara ca acesta sa vada.
Ii da cutiuta inapoi bijutierului si acesta o pune in buzunar fara sa observe lipsa diamantului.
N-ar fi fost nimic daca ar fi fost numai atat, numai ca sub fereastra castelului se iintindea marea, care batea cand si cand zidurile castelului cu valurile ei domoale.
Ce sa faca bietul batran? Odata ajuns acasa si-a dat seama de neglijenta lui, si vazand ca piatra scumpa a imparatuluicel rau lipseste, isi spuse-se ca i-a venit sfarsitul.
Vazandu-l nevasta-sa asa negru de suparare se gandise ca iar i-a dat imparatul ceva greu de lucru, si ducandu-se la el, ii spuse: "Lasa ca ai sa faci ce ti-a cerut ca in celelalte randuri... Nu te mai necaji!"
Insa atunci batranul ii spuse ce s-a intamplat, si abia atunci realiza de ce batranul ei sot era asa de suparat.
Cum sa mearga la imparat sa ii spuna ca i-a pierdut diamantul?
Insa tanguindu-se ei asa, fura de parere sa se aseze la masa si sa chibzuiasca ce e de facut.
Sa mearga la imparat si sa ii spuna totul? Sa ii ceara sa primeasca de la el plata pentru diamant? N-ar fi avut cu ce plati... Sa ii promita ca va lucra pentru el gratuit pentru tot restul vietii? Insa pe cand se gandea asa, nevasta-sa se apucase sa gateasca cativa pestisori care ii cumparase de la un pescar care trecuse ceva mai devreme pe la poarta lor.
Cand deodata, mare ii fu mirarea sa gaseasca in burta unuia din pesti o piatra scumpa.
Vazand in aceasta o raza de speranta, se intoarse spre sotul ei si ii spuse: "Dumnezeu nu ne lasa la pierzare".
Uite aici o piatra scumpa. Da fuga cu ea la imparat si spune-i totul si apoi da-i piatra asta in schimbul celei pierdute.
Batranul incremeni. Piatra pierduta era exact ca cea data lui de imparat.
Se gandise ca pe malul marii nu umblase ca sa poata pierde piatra acolo, si alta stia ca in imparatie nu mai este la fel.
Insa prinzand curaj, se apuca de treaba, si facand inelul cerut de imparat, isi spuse in sine ca va merge si ii va povesti totul imparatului, si poate ca nu va pieri.
Pe cand fu gata, dadu fuga la palatul imparatului de pe malul marii si ii duse inelul comandat.
Nu apucase sa intre bine, si sa inceapa sa spuna ceva, ca imparatul l-a si intrebat: "Mi-ai pus acea piatra unica pe inel?
- Da stapane, insa...
- Sa vad! porunci imparatul...
Si plin de uimire, vazu ca piatra scumpa aruncata de el in mare stralucea minunat pe inelul sau.
-Bine sluga buna... ti-ai indeplinit datoria.
Dar vreau sa te intreb ceva... Cum ai gasit piatra aceasta?
Asta voiam sa iti spun marite imparat...si incepu sa ii povesteasca de-a fira par tot ce s-a intamplat.
Si imparatul se mira de lucrul acesta, si recunoscu ca Dumnezeu scapa pe cel care nadajduieste in El, macar daca este in primejdie.
De ce v-am spus aceasta istorioara? Ca sa ilustrez ce inseamna sa pierzi ceva care odata pierdut, iti poate aduce moarte, daca nu vei putea sa regasesti acel lucru.
Haideti sa privim pentru cateva clipe in versetele de la 1 la 10 din capitolul 15 al Evangheliei dupa Luca.
Acolo ni se vorbeste despre oaia pierduta, apoi de banutul pierdut urmand ca din versetul 11 in continuare sa ni se vorbeasca despre fiul fiul risipitor, care era si el, si as spune ca si fratele sau, pierdut si ulterior regasit.
Daca oaia pierduta este pierduta afara, si aduce bucurie in clipa regasirii caci stapanul ei isi cheama prietenii sa sarbatoreasca momentul regasirii, daca banutul pierdut in casa este si el prilej de bucurie cand este regasit, totusi in pilda fiului risipitor avem un fiu pierdut departe de casa si celalalt pierdut in casa.
Din pacate observam ca devine moment de bucurie pentru familie numai cel pierdut departe de casa.
Noi am putea fi niste banuti pierduti in casa, iar daca nu va matura cineva casa aceasta in care ne-am pierdut s-ar putea sa ramanem pierduti.
De ce pierduti? Pentru ca noi am pierdut mai intai ceva ce nu trebuia pierdut pentru nimic in lume.
In pilda banutului pierdut observam ca acea femeie avea 10 banuti si din cei 10 a pierdut unul.
Noi am spune... Atata paguba... Mai are noua.
Sau... Pentru un banut sa planga?
Insa cei zece banuti erau cu totul altceva decat ne inchipuim noi citind textul biblic.
Era o traditie in Israel ca fetele sa primeasca de la tatal lor incepand cu o anumita varsta, in fiecare an, la aniversare, cate un banut, iar cand aceasta strangea toti cei 10 banuti, era vrednica de a se marita.
Pe fiecare din acesti banuti era scrisa o maxima, o vorba de intelepciune, un motto, un cuvant din Scripturi, asadar acest banut avea o valoare mai mult decat simbolica, era ceva ce nu putea sa iti lipseasca, altfel nu erai pregatita, ca femeie sa faci pasul casatoriei.
Intr-un mod asemanator noi, pierzandu-ne unele din calitatile pe care Domnul ni le-a daruit, sau vreunul din talantii incredintati noua, s-ar putea sa fim surprinsi de venirea Mirelui, fara aceasta zestre daruita noua pentru a ne garanta vrednicia pentru Mirele Ceresc.
Se pune acum intrebarea... Care din cei zece banuti dati de Dumnezeu tie l-ai pierdut?
Sau poate ai pierdut mai multi... Asta tu stii, iar daca nu stii, roaga-te Domnului sa-ti descopere prin Duhul Sfant care sunt comorile care el ti le-a dat iar tu le-ai pierdut.
Poate ai pierdut puterea de a ierta, sau cea de a avea mila de sarac si de nenorocit, sau poate aceia de a posti, sau a te ruga... Nu stiu, insa tu sigur stii.
E vremea sa verifici acum cati mai ai din cei zece banuti, altfel s-ar putea ca Mirele sa apara si tu sa nu fii pregatit{a}.
Ce face femeia din pilda noastra?
1. Aprinde lumina, si tu va trebui sa faci la fel. Nu vei vedea sa cauti banutul tau pierdut decat daca vei face lumina, iar atata vreme cat continui sa traiesti in ura si pacat, nu vei putea sa vezi ce e de gasit.
Ioan zice in Epistola sa Soborniceasca: "Cine zice ca iubeste pe Dumnezeu si nu iubeste pe aproapele sau este in intuneric pana acum, si n-a cunoscut pe Dumnezeu."
Iata dar, ca fara Lumina nu se poate, asa ca cheama-l pe Isus, care este Lumina Vietii si spune-i sa iti arate ce trebuie aratat in viata ta, si sa te ajute sa scoti intunericul din casa ta.
Intunericul dispare deodata, prin aprinderea luminii, asa ca hotaraste sa il faci pe Isus Domnul vietii tale si vei vedea cum se aprinde Lumina Sa in viata ta.
2. A maturat toata casa: si asta e treaba noastra. Sa ne uitam in casa inimii noastre si sa vedem ce anume trebuie maturat.
Isus spunea: "Maturati aluatul cel vechi, si veti fi o plamadeala noua"
Ce inseamna asta? Ca nu voi mai lasa in viata mea ca lucrurile ce le faceam altadata si il intristau pe Dumnezeu sa creasca iarasi ca aluatul dospit, ci Il voi lasa pe Domnul sa plamadeasca in mine, prin nasterea din nou, prin sfintire, o noua plamadeala care nu e una a stricaciunii, ci a curatiei si gata de jertfa.
In mod practic maturarea inseamna eliminarea obiceiurilor pacatoase din viata mea. Ba mai mult, as spune ca si a celor nefolositoare.
"Sa va feriti de tot ce vi se pare rau". Aici am putea discuta mult, caci sunt unii care cred ca pentru ei nu e rau nici cutare lucru, nici cutare, asa ca isi permit sa traiasca dupa bunul plac.
Chiar daca nu fac un pacat in sensul literal si juridic al cuvantului totusi isi perd vremea in lucruri fara finalitate, fara rost, iar Scriptura ne spune sa rascumparam vremea.
Ce inteleg prin asta? Ca voi cauta sa imi petrec tot restul vietii intr-un mod cat mai folositor pentru Imparatia Sa.
Cand preocuparea ta este sa gasesti in Scriptura versete care sa indreptateasca modul tau de viata petrecut in placeri, sau in trairi neconstructive, inseamna ca in loc sa maturi casa, tu aduni tarana peste comorile puse de Dumnezeu in inima ta, iar cand vei cauta sa scoti din viata ta chiar si ce ti se pare rau, inseamna ca te-ai apucat de maturat.
3. A cautat cu grija: Cautarea aceasta cu grija reprezinta cel mai bine procesul sfintitor din viata omului.
Problema noastra astazi este ca nu mai cautam in noi insine ce trebuie aruncat, si nici ceea ce e pierdut si parasit, pentru a fi repus in drepturi.
David a lasat treaba si rugaciunea pentru o vreme, si pe cand era imparat cu drepturi depline, a hotarat sa se relaxeze pe timp de razboi, iar asta l-a costat amarnic.
Nu spun ca odihna nu e bine venita, nu spun ca relaxarea nu este necesara, insa David a pierdut din vedere inchinarea.
Pastorul de alta data care contempla lucrarile lui Dumnezeu in natura si scria psalmi, acum este cuprins de alte lucruri si ajunge sa faca pacat; curvie cu Batseba si crima cu Urie.
Sansa lui David a fost, spre deosebire de Saul care n-a mai avut timp sa caute cu grija, faptul ca in momentul cand a fost dovedit ca pacatos si-a plans pacatul si s-a intors la post si rugaciune, iar Dumnezeu l-a iertat.
De ce a fost reabilitat? Pentru ca a gasit banutul pierdut din viata lui.
Adesea, nu mai gasim in noi puterea de a ne smeri, de a recunoaste ca am gresit, de a recunoaste falimentul, si credem ca daca suntem mai populari sau mai bine vazuti decat altii suntem bine si nu avem nevoie de schimbare.
Cauta bine in inima ta dupa ce ai maturat, caci dupa ce ai dat afara panzele de paianjeni in care te incurcasesi o sa gaseste nestematele postului, rugaciunii si slujirii puse in inima ta.
Scoate-le din locul abandonarii lor si repune-le iarasi pe altarul inimii tale ca sa poti aduce o jertfa de bun miros lui Dumnezeu.
In concluzie sa nu uitam cateva lucruri:
Nu ne putem permite sa pierdem anumite lucruri din viata noastra, cum ar fi credinta, dragostea, facerea de bine, grija pentru bolnavi si nenorociti pentru ca asta ne descalifica in pregatirea noastra pentru Mirele ceresc.
Daca cumva le-am pierdut avem cei trei pasi ai reabilitarii:
1- Aprinde Lumina
2- Matura-ti casa
3- Cauta cu grija.
Daca vei face asa, vei gasi, pentru ca cine cauta gaseste iar gasirea celor pierdute va insemna bucurie, bucurie pentru Mirele si bucurie pentru cei chemati sa impartaseasca impreuna cu tine victoria ta, victorie obtinuta prin consecventa celui